Discurs cu ocazia inceputului de an scolar

Stimaţi invitaţi,

Stimaţi părinţi,

Stimaţi colegi,

Dragi elevi,

Întîlnirea de astăzi are două scopuri:

Venim astăzi la şcoală ca să ne informăm asupra unor aspecte de interes general, să ne cunoaştem profesorii/ elevii, eventual clasa, să ne acomodăm puţin cu atmosfera de lucru şi cu rigorile programului de şcolaă. Este, aşadar, o întîlnire utilă.

Caracterul util, practic al întrevederii noastre este, însă, din punctul meu de vedere, unul secundar. Poţi să te informezi şi fără să te îmbraci foarte elegant, fără să faci poze şi fără să oferi flori. Întîlnirea de astăzi are ceva solemn, festiv, exuberant şi – aş zice eu – chiar sublim. Eu cred că ne-am adunat cu toţii astăzi pentru a ne manifesta o bucurie pe care cu toţii o simţim. Este între noi, în spaţiul care ne separă, pe străzi, în librării, la florărie, la cofetărie sau la simigerie. Este bucuria sufletului tînăr, a sufletului tînăr de elev, a sufletului tînăr de profesor, o bucurie tainică, care cuprinde emoţia unui nou început, speranţa de mai bine, bucuria revederii, prospeţimea atmosferei de început de toamnă.

Este o bucurie autentică, resimţită la fel, indiferent de generaţie sau de contextul social în care ne aflăm. Mesajul meu către colegi şi către elevi nu poate fi scos din acest context. Într-o lume în care valorile sunt adesea confundate cu non-valorile, inautenticul cu autenticul, o lume care duce lipsă de repere, şcoala noastră trebuie în primul rînd să ofere, prin dascălii ei, caractere, modele de urmat, capabile să sădească în sufletele tinerei generaţii valori care astăzi sunt perimate: respectul pentru muncă, cinste, deschidere către cultură, credinţă în Dumnezeu, patriotism. Nu întîmplător am început cu valoarea „respectul pentru muncă” – deoarece lipsa acestei valori se simte din constatările personale, cel mai acut în şcolile noastre. Din discuţiile pe care le-am avut cu voi, elevii, am realizat că mulţi dintre voi păreţi să vă fi conformat perfect principiului care, din păcate, stă la baza funcţionării lumii de azi: minim de efort, maxim de eficienţă.

Am citit într-o carte duhovnicească constatarea unui preot şi anume aceea că elevii zilelor noastre vor ca în şcoală să înveţe cît mai puţin şi să ia note cît mai mari. Oamenii maturi vor să muncească cît mai puţin şi să ia salarii cît mai mari, iar cînd mor, vor să ajungă în Rai fără să fi făcut mai nimic în acest sens. Iată cum şcoala ne pregăteşte pentru viaţă, pentru veşnicie.

Dragi elevi, există lucruri mai importante în viaţa voastră decît şcoala. Însă trebuie să înţelegeţi că este imperios ca şcoala să fie principala voastră preocupare. Dacă învăţaţi, daţi sens eforturilor prinţilor voştri şi eforturilor noastre, îi faceţi fericiţi, deveniţi voi înşivă Oameni. Veţi fi admiraţi şi respectaţi, veţi învăţa chiar să iubiţi.

Orice zi este importantă, dar cea mai importantă este ziua de azi. Nu o pierdeţi! Acesta să fie motto-ul vostru în fiecare zi din acest an şcolar.

Voi încheia cu o maximă care poate fi un posibil răspuns la dilema pe care o are fiecare elev legată de modul cum trebuie să împace distracţia cu învăţatul: „Trăieşte ca şi cum ai muri mîine, învaţă ca şi cum ai trăi la infinit!”

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s